As lua express ul

As lua express ul cu întristare 

Sa merg spre o gară oarecare 

Si sa ii spun sa coboare alunecând spre o raza de soare

Fără a mi cere iertare

As lua express ul cu durere

Si as duce o unde linia trenului piere

Spunându i apoi sa aștepte

Pana o alta linie in abis se construiește 

As lua express ul cu lacrimi fierbinți

Si le as duce spre ploaia unor nori cuminți

Care stau pe cer si uita să plouă

Doar o dată pe an si atunci numai rouă

As lua si express ul ce poarta mâhnirea

Si i as da bilet cu destinația “Uitarea”

Amintindu i apoi să coboare

Numai si numai la a mea chemare

Si apoi m as întoarce cu n tren

Liniștit si plin de antren

Cu iubirea…liniștea si fericirea..fiindu mi însoțitoare

Spre destinația viitoare

Călătorind in viața intern si extern

Fără bilet…fără gară…fără peron…intr un voiaj etern!