Cat de frumoasa poți sa fii iubire
Te simt, te admir, te caut in nestire
Si ca o nestemată te as purta
Chiar si pe fundul marii nebun te as săruta
Si val
Baba Dochia răsare
Ca o domnișoară mare
Îmbrăcată in cojoace
Ce s țesute cu trei ace
Cara n mana cea zbârcită
O zambilă înflorită
Iar in buzunare are
Ghioceii din cărare
Adunați cu
Pe rochița mi alba de nea
Am prins un mărțisor adus de o stea
E cea ce răsare la a ta fereastră
Când noaptea devine albastră
Luna pare geloasă
Căci e tare zeloasă
Martie ce bați la geam
Mărțișoare încă am
Le păstrez ca amintire
De la scumpa mea iubire
Înșirate pan’ la soare
Sunt simboluri chiar primare
Pentru primăvara vie
Care naște in simfonie
Firul
Mi e dor sa fie dor de tine, draga mea
Mi e dor sa ti vad chipul zâmbind dinspre o stea
Mi e dor de ochii tai cuminți si albăstrii
Mi e dor