Mada T.

Pe pasarea spin a noptii ingropate Stau si asculta urechi aplecate Spre cerul ce cerne povesti neuitate Al unei iubiri ruinate Ochii din noapte lucesc lacrimand Si vad trei stele plangand In inaltul

De sub tiparnița unui timp care scrie Pe note si in cuvinte de simfonie Curge povestea unui eu împlinit Care cântă dragostea spre infinit Un vis de sentiment purtat de stele in vânt

Poarta tăcerii are ochii închiși Si ea așteaptă parca sa păsim deschiși Spre noi ere unde rumoarea se aude Si parca goi ne întrebăm spre unde Acolo, închisă strașnic este Un fel de

Lângă patul unde îngerii stau si veghează  O inima plânge grav si oftează  Își jelește nenorocul unei sorți in durere Parca desprinsa din agonii venite din alte emisfere Caci ele par ca plătesc

Cerul parca cerne ninsoare Si fulgii cad ca si scrisul peste scrisoare Cu timbru de iarna târzie Trăiesc, respir si iubesc la nebunie Ma declar atotputernicul gerului năprasnic Si te urmăresc cum tremuru