Mada T.

Tu ludică făptură ce apari prin pânze de infinit izgonit Trezește in mine focul cel alungit Spre norii unor speranțe dătătoare de viață  Care se vad in ridurile de pe a mea fața

Buchetul meu de flori s a ofilit A plecat grăbit si tot gândind  La prospețimea ce l a însoțit Când tu cu dragoste l ai dăruit Lalelele cu dulci petale rozalii Si cu

Închin paharul Nu ca sa mi înec amarul Ci pentru a mi sărbători greșeala  Atunci când ma ia pe sus îndrăgosteală  Pașii mei nu mai ating Focul iubirii ce il sting Cu un

Un an a trecut De când parfum tau pe pernă mi a căzut Fata de perna n am mai spălat Ca sa mi rămână mărturie a tot ce ai uitat Pare ca așternutul

În fântână am aruncat o dorință împletită  Cu un fir de lăcrămioară înrobită  In al primaverii freamăt Care seamană cu n geamăt Plânge poate pentru mine Ca infloresc cand luna vine Si aprinde