Mada T.

Cu petale albe de fericire  Te as îmbrăca pe tine iubire Sa porți pe trupul tau mereu Parfum din iasomia ce sunt eu Si amândoi cu aripi crescute din dor auriu Sa ne

Mi e sete de roua ce mi a căzut in suflet  Formând izvor de dragoste si umblet Prin sfânta mea câmpie minunata Care cu vise si maci e încărcată O casa cu pridvor

In suflet am albit Cărunt e focul ce arde acum mocnit Poate cu mici scântei de dor ce sar in voie Jurând ca am îmbătrânit de scumpa ta nevoie  Un legământ de sfinte

Stau cu tâmpla așezată pe stele Si le spun șoptit ca n gândurile mele Luna veghează trează voioasă  La iubirea ce n suflet si a făcut casa Ca o constelație in mine se

In vechi tingiri de vremuri argintate Am ascuns speranțe croșetate Din firul vieții frumos filigranate Cu amintiri brodate  La ceas târziu in noapte Lucrate cu migală De dorul ce lucrează cu sfială  La