Baba Dochia

Baba Dochia răsare 

Ca o domnișoară mare

Îmbrăcată in cojoace

Ce s țesute cu trei ace

Cara n mana cea zbârcită 

O zambilă înflorită

Iar in buzunare are

Ghioceii din cărare

Adunați cu grea migală 

Ti-i întinde cu sfială 

Ca un semn de bunătate

Ca un mărțișor aparte

Si mai leapădă cate un cojoc

Prins cu fir de busuioc 

Sa ti ureze si noroc

Iar la ultimul cojoc 

Se dezgheață cu mult foc

In legenda populară

Cu chip sfânt de primăvară!