Călători imaginari

Ma imbrac in vis si dor, calarind spre viitor. Unde se arata n vis, planul cel din paradis. Unde muguri fini de neuitare, tot in minte au scapare. Si incoltesc in dor flamand, si ma poarta tot umbland. Ca am obosit in vis, de al iubirii paradis. Incercand ca scap cu teama, vine un gand ce ma intreaba. Daca galagia mea, va goni din cer o stea. Ca sa vina iar in viata, unde are o creanta. A plecat in grabnic dor, si a lasat in viitor. Un mic ciot chiar de speranta, ce ma tine azi in viata. Hoinarind in calea sa, eu sunt cea din urma stea. Plange dorul efemer, ce l am prins intr un echer. Falnic fiu ratacitor, unde esti in viitor? Pe coloane infinite si in versuri renumite. Calator pe o speranta, te trezeste iar la viata. Ca sa auzi din cer si stele, zgomotul inchipuirilor mele. Ca in mintea ce ai lasat, este loc predestinat. Ca sa ne intalnim in vis, paradisul necuprins. Stele sa se aprinda, dorul meu sa se destinda. Si surprins peste masura, tot din versuri fac trasura. Pe meleaguri sa zburdam si din vis sa ne infruptam. Lent va fi parcursul meu, caci zburam chiar ca un zmeu. Unde vantul tot ne poarta spre versul de altadata. In inele fermecate si in vise descuiate. Jocul meu din univers, astazi am sa l fac pervers. Sa ne poarte in ocol, si imprejur in rotocol. Ca sa treaca timpul greu si sa fiu doar tu si eu. Calatori pe dupa stele si cu foc pe la pingele. Intr o barca fermecata, sa te port ca altadata. Spre idei ce s felurite si prin ganduri aiurite. Ca sa afli cerul meu, sa fii tu in locul meu. C o timona te inarmez si in zbor eu te urmez. Poarta ma pe calea fina ce e plina de lumina. Data de un felinar in cerul fara hotar. Acostam intr un taram, unde dorul e la tarm. Unduindu ne din val, sarim zvelt pe primul cal. Ce ne poarta in desert, unde totul e inert. Si din versul diafan, facem oaza intr un an. Si aducem chiar si marea, unde ne va fi scaparea. Cu o barca sa fugim, intr un gand ne izgonim. Calatori imaginari ce jonglam ca prin magie cu un vers si o poezie.