Corabia trecutului

Colindând culoare de suflet deschis

Vad curcubeie ce revarsă n abis

Iubirea ce leagă fantasme dintr un trecut

Alături de cerul înstelat si tăcut

Si as vrea parca sa evadez

Si cumva intr o luna sa ma erijez 

Sa ti fiu călăuză pe marea cea înspumată 

Îndreptându ti corabia spre dragostea toata

Tu, matelot, destoinic te ai îndrepta

Către luna ce nu va uita

Nicicând sa te aducă acasă

Si cu dorul iubirii sa ti teasă 

Flamura ce se zbate n catarg

Purtându te parca tot mai in larg

In adâncul unui timp unde eu

Pe culoarul sufletului te aștept deghizata in curcubeu!

Si apoi as vrea cumva sa te îmbrățișez 

Pentru trecutul pe care încă l visez.