Credința unei inimi

Lângă patul unde îngerii stau si veghează 

O inima plânge grav si oftează 

Își jelește nenorocul unei sorți in durere

Parca desprinsa din agonii venite din alte emisfere

Caci ele par ca plătesc un tribut

Pentru un suflet ce pare făcut

Sa sufere in chinul unei vieți înfăptuite

Pentru a duce cruci infinite

Poate aduse in zbor de un zeu

Spunându si pe nume marele Eu

Un sine profund, tăcut si plin de râvnă

Ce ar vrea inima chinuita din bucăți s o faca stăpâna

In regatul suprem al urgiei ce pare sa vină

Dintr un timp si un loc îndepărtat in ani lumină

Si acolo, micuța de ea

Va întâlni o sfântă stea

Călăuză către tărâmul ce aduce in final alinare 

Unde zeul își privește a sa lucrare

O inima înlănțuită in plina durere 

Ce cu ultima suflare pare ca cere

Ca ingerii buni ce stau si vegheaza

Sa o ajute sa ramana mereu trează 

In sfanta credinta ca nu exista durere

Pe care o inima buna sa nu reusesca s o depasesca in tacere!