Doi cocori

Cu firul firav ce tes a mea soarta

Fac din iubire o arta

Si ma inchin in fata ei

Ca in fata unei icoane ce emana scantei

Si lunga imi e tesatura

Caci in inima exista si cusatura

Un loc micut ce l am carpit

Jurandu ti mereu sa ti fiu iubit

Si te am ascuns in sinea mea

Lasandu ti stralucirea de stea

Sa ma indemne mereu in a ti murmura

Un te iubesc ce va tremura

De emoția ce ma cuprinde cand inca mai simt

Dorul prin care presimt

Ca se vrea partas la trairea ce o am

Ori de cate ori ma inham

Sa fac sa curga povestea noastra

Ca un curcubeu ce l vad la ferestra

Caci el curge in infinit

In sufletul ce mereu te a iubit

Ca o icoana ce vegheaza in noapte

La somnul ce vine si duce departe

Unde? Cum unde? In visul cel las ce fuge de mine

Ori de cate ori te visez chiar pe tine

Si pentru asta…azi ca si croitor

Iti spun ca sunt nemuritor

Caci am tesut cu firul subtire

Singura si unica iubire

Ce face din mine un templu de arta

Din tot ce am trait amandoi odata

Si apoi ma transform in muzeu

Unul in care ma plimb doar eu

Sa te contemplu cu mintea nebuna

Nebuna de dragul ce vine in furtuna

Sa imi spuna ca veacul ce curge prin mine

Te gaseste la intrare numai pe tine

Ca apoi sa pasim amandoi

Dornici …simpli si goi

Ca doi cocori ce se avanta in vant

Grabnic sa prinda in a lor avant

Aerul ce ma poarta ca marturie

Cand iti spun din nou numai tie

Ca esti tezaurul ce naste in mine

Poezii…minuni si nebunie!