Dor albastru, mândră floare

Dor albastru, mândră floare

Ce te scuturi ca cicoare?

Dintr o dragoste prea mare

In apus de felinare?

Vino si sălășluiește in mine

Ca n culcuș cu nopți senine

Unde luna pentru tine

Iti crează noi destine

Si iti arata delicat

Ca in ceas predestinat

Dorul este fermecat

Si te face neîncetat

Sa n ai somn…doar vise dulci

Pe cărări de iubiri s apuci

Si de ai vrea ușor sa l culci

Te trezește sa arunci

Geana ta cea fermecată

Peste dragostea curată

De pe perna așezată

Unde doarme botezată 

O făptură n culori

Care poarta n par cicori

Si cu ochi scânteietori

Se trezește in sfinții zori

Sa iti dea al tau sărut

Căptușit cu dor țesut

Cu petale de cicoare ce a crescut

Intr un suflet albastru in așternut!

Si floarea de dor albastră răsare 

Când la fereastra isi da întâlnire cu sfântul soare

Strângându te in brațe tare, tare

Spunându ti in vers povesti de dor nemuritoare!