Dorința din fântână

În fântână am aruncat o dorință împletită 

Cu un fir de lăcrămioară înrobită 

In al primaverii freamăt

Care seamană cu n geamăt

Plânge poate pentru mine

Ca infloresc cand luna vine

Si aprinde n cer scântei

Ori de cate ori privești in ochii mei

In dorință am pus un strop de parfum delicat

Ca ori de cate ori tu ești plecat

Sa te întorci cu dor nestăvilit 

Cu un buchet de lăcrămioare neofilit

Caci el își ia seva unui trai infinit 

Din sufletul meu ce e rob fericit

Închis in sclavia iubirii de tine si primăvară 

La fântâna unde imi pun dorința in fiecare seară