Făptura ludică

Tu ludică făptură ce apari prin pânze de infinit izgonit

Trezește in mine focul cel alungit

Spre norii unor speranțe dătătoare de viață 

Care se vad in ridurile de pe a mea fața

Fa ma ca nou si prunc fa ma iară

Sa învăț sa merg la răsărit prin primăvară

Si cu stele culese din cerul ce doarme

Fa mi alese năframe 

Sa le port rand pe rand in cate o zi

Iar in suflet scrie mi poezii

Despre depărtate tărâmuri de tinerețe 

Unde bătrâneții sa ii dau bine

Doar asa intr o doară

Ca unei doamne străine ce o vad pe afară

Spunându i apoi rămas bun

Iar ea făcându ma veșnic un tânăr nebun

Ce ar prinde cu mâinile goale

Nemurirea ce imi sta dreaptă in cale

Alături stându i tu…muza mea

Făptura ludică venind către mine si plutind pe o stea!