Fața de pernă

Un an a trecut

De când parfum tau pe pernă mi a căzut

Fata de perna n am mai spălat

Ca sa mi rămână mărturie a tot ce ai uitat

Pare ca așternutul întreg se răzvrătește 

Când simte ca trupul tau de lângă mine lipsește 

Si pătura moale plânge făcută grămadă

Suspinând si dorind sa mai creadă

In iubirea cu care ma înveleai 

In nopțile reci când ma îmbrățișai

Uitarea a pus stăpânire

Peste întreaga noastră poveste de iubire

Lasând doar dorul meu sa respire

Prin parfumul ce mi ai lăsat ca amintire

Parca miroase a infinitul florilor de tei

Si te rog…măcar pe acesta sa nu mi l iei! 

Ca uitarea in veci sa nu ma cuprindă

Si cumva sa mi spele fata de perna si in nimic rămas sa mi o întindă!