Greșeala mea

Închin paharul

Nu ca sa mi înec amarul

Ci pentru a mi sărbători greșeala 

Atunci când ma ia pe sus îndrăgosteală 

Pașii mei nu mai ating

Focul iubirii ce il sting

Cu un pocal de vin spumos

Caci când iubesc sunt drăgăstos

Urechile mi se înroșesc 

Atunci când spun ca te iubesc

Iar mâinile imi sunt prea reci

Simțind in ele emoții intrinseci 

Ochii imi scapără n lumină

Văzându te mereu divina

Iar pieptul meu nu mai ascultă

Bătând in el inima mută

In minte pare ca i război

Caci mi amintesc de noi doi goi

Iar gândul meu fuge mai grav

Spre trupul tau cel mai suav

Nu pot dormi…nu prea am somn

Gândindu ma ca e un semn

Ca poate totuși nu greșesc 

Atunci când iar ma îndrăgostesc 

Paharul totuși l am băut

Si simt ca n fiecare centimetru al meu eu sunt făcut

Sa ma închin si sa iti spun ca te iubesc prea mult

“Greșeala mea”…cu chip de cult