Hibernarea

Noaptea ce fluturii i lasa

Sa cada pe a stelelor plasa

Cu sclipiri din iubire ascunsa

Spre zi lasandu se dusa

Ma face sa prind in somnul trezit 

Speranta ca nici n am dormit

Ci visul aievea eu l am trait

Iubindu te la infinit 

Si intreb răcoarea unei toamne tarzii

De frigul ce se lasa pe frunzele stacojii

Ingheata de bruma ce a cazut

Insasi luna ce a facut 

Ca in magia noptii ce aduna n desaga cea plina

Iubirea ca sfanta lumina

Facandu ma sa traiesc ca reverie

Intreaga grea simfonie

Ce ma face sa cant pe patul de stele 

Melodia ce da glas inimii mele

Una soptita cu muguri născuți in primavara

Ca au prins mici radacini inspre vara

Ca mai apoi in toamna tarzie

Sa si asculte a lor nebunie

In fosnetul ce ma acompaniaza

Lasandu mi mereu inima treaza

In urgia unei ierni alburie

Caci nu hibernez..ci iubesc…cine stie?!

Poate doar luna ce inca vegheaza

Asteptand sa se faca amiaza

Sa mi spuna ca din noaptea ce a trecut

Soarele s a prefacut

In dirijorul ce inca incalzeste 

Inima nebuna ce canta muteste

Ca am trait visul iubirii ce creste 

In magia unei ore dandu i timpului veste

Ca infinitul din ea s a nascut 

In momentul cand te am cunoscut!