Leacul inimii

Inimioară delicată 

Si cu lacrima curată

Te as presăra cu flori de lăcrămioare 

Ca sa ai un stop de fericire

Izvorâtă din fântâna iubirii divine

Sa pleci apoi cu gălețile pline

Sa bei cu sete de primăvară 

Si zâmbetul sa ti iasă n afară

Ca astfel prin flori delicate

Sa uiți de necazurile adunate

Mugurii sa ti înverzească întreaga ființă

Si fericirii ce ii găsești trebuință

Poate in raze de soare ce coboară divin

Poate in stele din noapte ce vin

Poate in șopot de izvor

Poate in al mierlelor tril mângâietor 

Poate in leacul iubirii ce ai cunoscut

Atunci când lacrima ta s a născut

Nu mai plânge si nu te mai frământa

Caci o floare de nu ma uita

Cataplasmă blândă de primăvară îți va fi

Pana când toate lacrimile tale se vor opri

Si apoi…inimioară cu chip suav de lăcrămioară

Vei fi tu însăți o primăvară!