Legământul din călimară

Cu alai de stele te port ca o cunună

Si ma intreb de dragostea nebună

Ce ma face sa hoinăresc exilat

In taramul viselor unde ai plecat

Si te caut cu destinul la braț

Asiduu, adulmecând săruturi vechi ce de pe pielea mi le am adunat cu nesaț 

In cutia cu amintiri frământate de neuitare

Pe care o păstrez cu o sfințenie nemuritoare 

Pașii mei aluneca apoi in abis

Sperând sa te găsescă in paradis

Înconjurată de speranțe așezate frumos

Si in cant de ingeri ce așteaptă sfioși

Sa te găsesc si sa te îmbrățișez 

Si langa tine apoi sa ma așez

La masa unde sta deschisa o carte

In care e descrisa iubirea mi ce n are moarte

La notele de subsol sunt trecute cu migală

Toate zâmbetele ce mi ai dăruit in viața reală 

Alături de întâiul “te iubesc” îngroșat

De subsemnatul…autor ce te a căutat

Prin litere vechi ascunse de cărțile rare

Așezate in biblioteca fără semne de întrebare 

Doar cu știința precisa si clară

Ca te am găsit in sfârșit ascunsa n călimară!

Si ieși la iveală in orice cuvânt

Caci amintirea mi e ca un legământ

Ce ma îndeamnă sa scriu neîncetat

Despre tine si visul in care ai plecat!