Căsătoria lunii

In pas valsat cu noaptea cea minunată 

Din scumpa de lună am sa imi fac amantă

Să veghez chiar de la ea de acasă

O cascada ce se tot revarsă 

In trăiri ce ma fac sa ies din al meu trup

Purtându ma ca un bondar din stup in stup

Spre matca ce crează însăși esența vieții

Mierea iubirii ca elixir al tinereții 

Si astfel, hoinărind intre luna si stele

Am sa le dau speranțele mele

Ca mierea sa curgă in iubirea ce o simt

Pentru învierea tinereții ce o presimt

Apoi cu amanta lună la braț 

Am sa o sărut cu mândru nesaț

Caci ce a început ca un amor stacojiu

M a tranformat in luceafărul logodnic ce am sa i fiu!

Si apoi am s o vad ca mândră mireasă

Propria mi matca ce va sta acasă

Fabricându mi tinerețea cea veșnic cu mine

Arătându ma lumii ca tânărul mire in nopți senine!