Masca eu lui

Intr un foc ce se inalta, indrept iarasi o speranta. Legat de o coronita, pun iar visul din fiinta. Jocul il fac din piese de fum, din vise ce s poate scrum. Ma inscriu cu chip de luna, peste visul din furtuna. Si fac cu el mici ravagii, ca o noapte cu naufragii. Imnul ce se aude lin, este iar plin de venin. E varsat din cer si stele, peste chipurile mele. O infatisare noua, azi un strop micut de roua.  Ma preling din visul meu, ca si credinta din ateu. Si las jocul iar sa mearga, peste mandra ce mi e draga. Sa ii spun iar delicat, despre chipul induiosat. Ce rasare iar din noapte, ca si versul dintr o carte. Pe o barca pun un vis, si l trimit inspre abis. Sa il prinzi in zborul greu, caci din el rasar si eu. Un ecou ce se aude, vine parca printre unde. Si marturiseste iar, de visarea din clestar. Ma imbrac in chip de lut, si incet eu te ascult. Sa mi marturiresti visarea, ca un pas ce stie ce e plimbarea. Pretuiesc orice cuvant, ca un gand purtat de vant. Ce te aduce langa mine, undeva prin tari straine. Limba azi ce o vorbesc, cu cuvinte o impodobesc. Ca sa iti urzeasca iar, destinul cel din clestar. Tot gonind prin lumi straine, raman poate fara mine. Doar un eu pustiu si gol, plicticos si cam frivol. Calator intre destine si cu framantari meschine. Tot purtand in gand abisul, ratez iarasi paradisul. Paradis din mii de stele, scos parca din visele mele. Marea iarasi ma asculta, si ii spun ce ma framanta. Si ma recunoaste iar…sunt doar eu fara hotar.