Mirajul lacului

Când pământul sărută hulpav

Raza lunii ce coboară suav

Atunci pe oglinda lacului răsare

Imaginea ta cu coroană de lăcrămioare

Tu, sfânta mea regină din noapte

Ti as murmura strecurând printre șoapte 

Ca mi ești aleasa unui destin împlinit

Ce din izvoare de iubire s a făurit

Si as proclama iubirea noastră 

Ca un har cu esență cerească

Care face din noaptea albastră

Ca toata natura să reînvie si sa crească 

Cu flori de liliac si parfum de tei înflorit

Te răsplătește si te îmbracă la infinit

Si n simfonie dulce de nectar

Ne am înfrupta amândoi din acest dar

Insă oglinda lacului tremură smerit 

Rugându ma sa ma inchin pios

Spre un demon cu chip de albatros

Ce harul divin ne a izgonit

Si astfel constat c am rămas numai eu

Ce te caut habotnic…mereu

La ceas de seară când luna se lasă

Aducându mi din nou mireasa acasă.