NOI

Amurgul curge din soare

Iar pe fata ti cea zambitoare

Gasesc pacea unei clipe din infinit

Doar de ai stii…cat te am iubit

Cu trecutul la brat ma petrec

Si vad cocorii cum trec

Lasand in urma umbra divina

A unui vant ce parca se inchina

In fata copacului unde astept

Poate cam sobru si astazi mai drept

Sa treci …sa petreci cu ochii ti atenti

La amintirea ce a ramas din NOI neatenți

Caci cumva am lasat sa se piarda

Ce altii alerga o viata sa prinda

Un inceput…o poveste..un infinit

Doar daca ai stii…cat te am iubit!

Azi iti inchin cu petale 

Pe a dulcii suferintei cale

Un imn ..o oda…un vers

Ce ma poarta inspre pamant nu invers 

Astfel facandu ma sa prind radacini

Sa fiu copacul la umbra caruia te inchini

Sa ti fiu adapost la infinit

Fosnind mereu un cat te am iubit

Iar cocorii sa treaca deasupra mea

Sa iti spuna ca din toata dragostea

M am prefacut in teiul ce sunt

Lasand in urma doar un cuvant

Scrijelit pe scoarta mi ce ma inconjoara

Si luminat de luna ce sta sa rasara

Sa te cheme sa mangai ce am scris

Si sa afli ca te am iubit ca orbul cu ochiul inchis!

Pe strasnica cale a amintirii unde azi sunt

Mai vino sa citesti un cuvant

Unul ce iti va spune convins

Ca azi sunt focul ce arde nestins

Asteptand sa te vegheze in noapte

Cand luna se pierde prin soapte

La geamul unor indragostiti care sunt

La fel cum eram NOI…sfantul cuvant!