O frunza

Frunza veștedă ce cazi in carare

Asemeni vietii ce e trecatoare

Cate in lume tu ai trait

Cand vantul te a batut aiurit?

Cate clipe de teama cu infrigurare

Ai trait pana ai ajuns la ale mele picioare?

Te ridic cu grija si as vrea sa te las

Pe creanga stejarului sa faci popas

Ca teama sa ti domolesti

Si cu ochii inchisi sa te odihnesti

Asemeni unui pui de privighetoare

Sa astepti primavara cea surazatoare

Cand verde crud iti va navali in obraji

Lasand in urma maroul oranj

Toamna din tine as raspandi 

Si prin puterea mintii as putea a gandi

Ca lacrima ce cade din ochiu ti matern

Plange dupa ghinda ce zace pe pamantul cel tern

Ti as alina supărarea ce o ai

Si ti as spune un pic sa mai stai

Sa vezi ca din ghinda ce a cazut

Apare noul stejar ce s a prefacut

Acum in popa ce azi te ingroapa

Facandu ti umbra cu a sa pleoapa

Stejarul ce astazi se inalta

Lupta sa traiasca cu blanda speranta

Ca in locul din care tu ai cazut

Un nou mugur azi s a facut

Caci iata…timpul de cand ne ai parasit

Ne invata la infinit

Ca moartea surade prin viata mereu

In locul frunzei putand a fi eu

Azi te iau cu mine in viata

Dandu ti o noua față

In coronita cu care vestesc

Ca frunzele toamna se veștejesc 

Murind in mod multicolor

Si in bataia unui vant trecator

Lasand urgia iernii ce vine

Sa acopere cu zapada crengile pline

Ca mai apoi sa renasca inaltul stejar

In primavara ce aduce cu har

Speranta trairii spre infinit

Acum cand frunza a înmugurit!