...o statuie si un măr

In creneluri alungite, am pus vise implinite. Iar in turla cea de sus, am pus singurul apus. Ca sa l vezi din departare, chiar in ziua ce dispare. Lasand locul unei nopti, ce pe spate tu o porti. Cu manusi de catifea, imi vei darui o stea. Casa unei noi comori, in ciuda unor rumori. Si pe cal inaripat, zburam pana la palat. Ce e inchis in sanul tau, traversand pe jos un hau. Si impletite in inele, sunt cosite n micsunele. Parfumate ca un vis, tu ma porti prin paradis. Paradis scump de femeie, ce i descris doar de condeie. Cu un vers alaturat, noaptea e de neuitat. Si aprindem sfantul soare, tot scaldandu ne in mare. Ziua parca ne dezmiarda, razele ne fac parada. Peste pielea cea catifelata, punem multa ciocolata. Si o sculptam in vers si n gand, o statuie in curand. Sa lasam ca nemurirea, sa nu uite ce i iubirea. Postament iti fac din fag, ca sa stiu ca iti sunt drag. Si o stea iti prind in par, iar in mana ti pun un mar. Ce am sa l musc cu dusmanie, desi poate i nebunie. Caci din marul ce am muscat, buzele ti a sarutat. Si te imbratisez profund, pana am sa ajung la fund. La un fund de neuitare, de unde n ai avea scapare. Caci in vis te am incoltit si iata ca l am si implinit. Ma intorc inspre palat, chiar la locul fermecat. Si fac scara dintr un vers, visul il agat din mers. Tot la locul amintit, punem visul implinit. Cu creneluri decorate, ochii ne privesc din spate. C ai ramas tu draga mea, cea cu parul prins in stea. Sa veghezi de la apus, trupul ce l ai reprodus.