Cat de frumoasa poți sa fii iubire Te simt, te admir, te caut in nestire Si ca o nestemată te as purta Chiar si pe fundul marii nebun te as săruta Si val

Baba Dochia răsare  Ca o domnișoară mare Îmbrăcată in cojoace Ce s țesute cu trei ace Cara n mana cea zbârcită  O zambilă înflorită Iar in buzunare are Ghioceii din cărare Adunați cu

Pe rochița mi alba de nea Am prins un mărțisor adus de o stea E cea ce răsare la a ta fereastră Când noaptea devine albastră  Luna pare geloasă  Căci e tare zeloasă

Martie ce bați la geam Mărțișoare încă am Le păstrez ca amintire  De la scumpa mea iubire Înșirate pan’ la soare Sunt simboluri chiar primare Pentru primăvara vie Care naște in simfonie Firul

Mi e dor sa fie dor de tine, draga mea Mi e dor sa ti vad chipul zâmbind dinspre o stea Mi e dor de ochii tai cuminți si albăstrii Mi e dor