Hei, moarte, e sarbatoare  Te lasa plutind spre lumanare Si fa ca lumina ce arde Sa vina pe cartea ce cade Unde stau insirate povesti Cu trairi…sentimente lumesti Hei, moarte, e un

Amurgul se cearta cu vremea Scrutandu i parca adancimea Ca un ocean ce prinde putere Vremea plange durerea Caci soarele se lasa usor  Dintr un trecut spre viitor Si intalneste in calea lui

Ma ninge cu sete si simt ca exist Ma ninge cu tine si inca rezist Ma ninge cu somn si vis minunat Ma ninge cu timpul ce a plecat  Ma ninge cu amintiri

Vorbeste mi luna de iubirea ce arde Vorbeste mi toamna de ploaia ce cade Vorbeste mi soare de primul suras Vorbeste mama de primul meu ras Vorbeste mi iarba de pamantul cel moale

In creneluri alungite, am pus vise implinite. Iar in turla cea de sus, am pus singurul apus. Ca sa l vezi din departare, chiar in ziua ce dispare. Lasand locul unei nopti, ce