Sus pe bolta mea cereasca, sapte frati s au strans la masa. Si se bat intre idei, cum sa fure trei cercei. De la zana fermecata, ce de acasa e plecata. Insa turnul

Ma imbrac in vis si dor, calarind spre viitor. Unde se arata n vis, planul cel din paradis. Unde muguri fini de neuitare, tot in minte au scapare. Si incoltesc in dor flamand,

Printre crengi se vad rauri de culoare Ce se varsa n departare si ajung pana in zare De esti trecator in sine Timpul prinde noi patine Camuflat intr o culoare Te o purta

Speranta desarta te poarta in vis, iar ursita te arunca cazand in paradis. Lacrimi ce curg in rau neincetat, acum si mereu, candva si odat’. Ma plimb pe luciul noptii, pasind nesatul cu

Visul ce canta in mine Se aude in ureche la tine Si astfel valsam amandoi Intr un tot compus chiar din noi Pe note muzicale ce coboara din stele Si simt cum talpile