La poarta mortii

Ce noapte nebună se destrama in stele Cand vad in caderea lor ca niste iele Ce danseaza pana se pierd in neant Lasandu si vorbele in soapta unui savant El cel ce stie

Un tablou

La poarta uitata a sarutului trist Sta si plange un biet artist Unul ce a pus pe panza divina Iubirea si durerea scaldata in sfanta lumina Un greiere mic sta si canta in

Muzica sinelui

In expeditia ce am pornit-o in al meu sine Descopar povesti ce s despre tine Si ma intreb ce munti cutreieri in mine Iti place? E bine? Tacerea asteapta la o rascruce Sora

…doar am iubit

Ce tainic dor se prinde in zbor Spre mine…spre tine …spre viitor Si ne poarta cu pasi repezi spre infinit Cine mai stie…doar am iubit! Candva orbiti de cotidian Am lasat

Fiinta magica

Poarta sărutului celest m a nascut sub o stea grabita de dorul nebun ce alearga necontenit prin intreaga mi faptura, facandu ma sa par lipsita de recunoștință pentru iubirea ce am întâlnit-o. Degrabă