Coama unui inorog ce alearga  Imi duce inima bleaga La doctorul din stele desprins  Ce are acul potrivit spre a fi prins Ce s a rupt din inima mea  Punand apoi un petic

Când roua imi sărută fața cu gust de noapte siderală Simt cum a stelelor ființă devine frumos reală Ele sunt ochii cei strălucitori  Care veghează ori de cate ori Luna primește de le

Suflet curat Spală te pe suflet Cu rouă adunată de un ghiocel intr un sipet Dezbracă haina cea grea a răutății  Si pune in loc bunătatea si eleganta delicateții  Alungă însingurarea ce te

Când pământul sărută hulpav Raza lunii ce coboară suav Atunci pe oglinda lacului răsare Imaginea ta cu coroană de lăcrămioare Tu, sfânta mea regină din noapte Ti as murmura strecurând printre șoapte  Ca

Ti as saruta prin vis ale tale cicatrici  Ca nicicand de langa sufletu mi vindecător sa nu mai pleci Ti as saruta cuvinte rele ce poate te au rănit Ca astfel sa vezi