Tu ludică făptură ce apari prin pânze de infinit izgonit Trezește in mine focul cel alungit Spre norii unor speranțe dătătoare de viață  Care se vad in ridurile de pe a mea fața

Buchetul meu de flori s a ofilit A plecat grăbit si tot gândind  La prospețimea ce l a însoțit Când tu cu dragoste l ai dăruit Lalelele cu dulci petale rozalii Si cu

Închin paharul Nu ca sa mi înec amarul Ci pentru a mi sărbători greșeala  Atunci când ma ia pe sus îndrăgosteală  Pașii mei nu mai ating Focul iubirii ce il sting Cu un

Un an a trecut De când parfum tau pe pernă mi a căzut Fata de perna n am mai spălat Ca sa mi rămână mărturie a tot ce ai uitat Pare ca așternutul

În fântână am aruncat o dorință împletită  Cu un fir de lăcrămioară înrobită  In al primaverii freamăt Care seamană cu n geamăt Plânge poate pentru mine Ca infloresc cand luna vine Si aprinde