Un buchet de lăcrămioare  A scufundat iubirea cea mare În fântâna unui suflet ce prețuiește Toată amintirea ce el o răspândește  Cules de mâinile tale din marea de rouă Cu ocheade șirete ale

Pentru tot argintul care mi curge n plete Ma fac o iarna ce sta pe îndelete  In odaia mica unde un foc trosnește  In ritm de file de poveste Si as scoate jăratecul

Inimioară delicată  Si cu lacrima curată Te as presăra cu flori de lăcrămioare  Ca sa ai un stop de fericire Izvorâtă din fântâna iubirii divine Sa pleci apoi cu gălețile pline Sa bei

Mă iartă dulce primăvară ca nu te știu a prețui Te as vinde toamnei din ogradă cu dorința de a înflori C as vrea sa vad cum frunzele învie fără a intui Ca

Când toamna se sarută cu frunza care cade Si pomii toti ramân golași intre ploi venite din cascade Atunci cu pași desprinși din nehotărârea unui soare Ma leg plutind intru visare Si un