Planeta povestilor

Sus pe bolta mea cereasca, sapte frati s au strans la masa. Si se bat intre idei, cum sa fure trei cercei. De la zana fermecata, ce de acasa e plecata. Insa turnul e pazit, din zori pana n asfintit. De trei orci cu chipul slut, ce in brate au un scut. Faurit in cer si n stele, chiar din sfintele inele. Si se indeamna fratii mei, tot in lantul cu idei. Unul vine c o parere si deodata e tacere. Sa calatoreasca n stele, pan la lacul cu inele. Si sa faureasca sus, sabia sfantului duh ce i facuta din apus. Sa revina pe pamant si cu lanturi fermecate tot furate din palate. Sa ii lege pe cei trei, ca sa ajunga la cercei. Insa zana i pacalaste, si din umbra ii pazaste. Caci i a pus sub un clestar, facut doar din praf stelar. Sunt cerceii fermecati, ce aduc vrajba intre frati. Zana buna se transforma, poate lua chiar orice forma. Si se face musculita, si asculta planul ca o strengarita. Are lacat fermecat, pe toti sapte i a incuiat. De atunci pe bolta mea, s a facut o mare stea. E planeta mea Saturn, unde este zisul turn. Iar inelul fermecat este lacatul incuiat. Zana buna inca zboara, printre cer si primavara. Luna caci de ea vorbesc este chipul strengaresc.