Plânsul dorului

Plânge lumina lunii pe mine

Caci încă port raze de soare desprinse din tine

Plânge zăpada ce se topește

Iar sărutu ti pe buze mi se prăpădește 

Plânge suflarea unui arici din pădure

Dupa amintirea ochilor tai ca doua mure

Plânge si flacăra unei lumânări ce inca arde

Iar dragostea mi toată plânge si râde

Plâng si eu alături de ele

Si lacrimile ajung pana la stele

Sa știe si cerul ca totul in jur plânge 

Când pleci râzând si dorul m ajunge!