Ploua

Ploua cu tot ce e in fiinta

Ploua cu amintiri ce au trebuinta

Ploua cu franturi de soapte furate

Ploua tarziu la miez de noapte

Ploua cu emisfere ce se divid dintr un tot

Ploua cu lacrimi ce au antidot

Ploua cu saruturi păstrate  in carte

Ploua in versuri de singuratate

Ploua cu colaci se se avanta in vant

Ploua cu silabe prinse n cuvant

Ploua cu tocul ce plange in calimara

Ploua la fereastra ce da afara

Ploua cu sens in iubirea ce am

Ploua cu scrisori prin care doream

Sa iti scriu ca ploua si e prea tarziu

Ploua cu un zambet tembel si zurliu

Ploua caci rad cand ploua pe mine

Caci picurii sunt trimisi chiar de tine

Tu un inger in cer care cerne

Ploaia ce pe umeri imi tot asterne

Umezeala ce se aduna in conul de amintiri

Ploua din umbra unei iubiri

Ploua cu sfesnic cu lumanari de stau aprinse

Spunadu mi in versuri ce par desprinse

Din norul de ploaie ce azi abunda

Si ma lasa sa te strig cu haina cea uda

Sa ma usuci prin dezmierdarea unui sarut

Ploua…caci in picur m am prefacut

Lasandu mi sa simt cum e ca sa cazi

In ploaia iubirii usor ca sa arzi

Si mai apoi pe pamantul cel moale

Sa ploua spre noua cale

Ce duce spre norul cel mai ploios 

Unde cade usor si frumos 

Pe geana ti ce azi ma poarta spre ochiul tau

Ca o cascada ce se avanta in hau

Lasand sa curga din mine menirea

Intr o ploaie ce se naste la brat cu fericirea

Ca mai apoi sa alunec spre chipul ce se uita spre cer

Jurand ca de ploua…amintirile nu imi pier

Ci curg in toamna ce se cearta cu iarna

Facand ca vantul sa imi usuce haina

Lasand in mine gerul si ploaia precum si un cuvant

Ploua …cu tot ce e sfant!