Poezia nemuritoare

Pe gheața slovelor frumoase

Patinez cu ghetele pline de speranțe grațioase

Intr un costum de poezie

Dezbrăcând din suflet întreaga reverie

Scârțâit de omăt imi tine simfonie

Din fulgii cuvintelor ce curg cate o mie

Așternându se in ritm de melodie

Timid…frumos…in etern pe o foaie de hârtie!

Si totul in jur pare înghețat 

Doar cuvântul aluneca din gândul fermecat

Si trezește la viață întreaga trăire

Intr o poezie cu suflu de nemurire!