Povestea lui Polonic

Povestea bravului Polonic incepe chiar in primul an bisect din randul omenirii. In 1582 intr o zi oarecare de vara a venit pe lume micul Polonic. Nascut intr o familie modesta Polonic a fost cumva fortat sa isi depasesca conditia. Astfel hotarat sa razbeasca in viata deseori se inchidea in camaruta lui citind diverse scrieri ale timpului. Desi crescuse ca varsta infatisarea lui era tot mica.

Micul Polonic purta niste ochelari rotunjori improvitati dintr o lupa ratacita prin casa si prinsa in niste cercuri micute percum capacele de la bere. Era oarecum solitar ca persoana singurul lui prieten fiind Galileo Galilei. Cu care impartasea mereu fel si fel de probleme si preocupari oarecum nefiresti pentru acea perioada. Cand Inchizia l a pus in arest la domiciliu pe Galileo, micul nostru Polonic s a simtit foarte singur. A decis ca menirea lui pe acest pamant era sa se calugareasca. Hotarat sa isi urmeze vocatia si sa isi gasesca linistea si in acelasi timp fericirea, a pornit cu pasi sprinteni spre frumoasa Grecie. Hotarand ca in adancul muntelui Athos se afla schitul unde el si ar fi dorit sa slujeasca. In calatoria lui a intalnit fel de fel de personaje unele bizare, altele rele si unele primitoare. Insa la Hanul calului inaripat din spatele unei tejghele I a zambit sfios frumoasa Mirandolina. O fata cu pielea ca de potelan, cu niste ochi verzi minunati si cu parul precum intunericul unei nopti de vara, mai ceva ca pana corbului. Fermecat peste masura de frumusetea ei a inceput sa ii istoriseasca incotro se indrepta si dorea sa faca. Numai ca Mirandolina a reusit prin tertipuri feminine sa il abata din calea lui pe micutul Polonic. Vrajit de puterea pe care Mirandolina o avea asupra lui s a hotarat sa o ia de sotie. Au facut si cativa puradei care zburdau prin micuta bojdeuca pe care Polonic a putut o achizitiona cu putinul pe care il agonisise in vremea cand muncea in tara lui de bastina. Intr o dimineata in care soarele stralucea cu putere si pasarile ciripeau…nimic nu parea sa tradeze ce avea sa patesca bietul Polonic in aceea zi. Cand s a dat jos din pat a observat ca din nu stiu ce cauza urechile lui s au transformat in urechi de magar. Cu infatisarea hidoasa si haioasa s a dus sa o trezeasca pe Mirandolina pentru a l ajuta in napasta lui. Aceasta cand s a trezit buimacita de somn, a crezut ca are vedenii, ca nu poate fi adevarat ca micul Polonic suferise asa transformare de neimaginat. Nestiind incotro sa apuce pentru a l ajuta, Mirandolina hotari sa plece catre cel mai renumit vrajitor din acele timpuri indepartate pentru a i oferi o licoare sau vreun elixir care sa ii scape sotul de la asa patanie. Micul nostru Polonic se tot framanta si se scarpina in cap incercad sa afle motivul pentru care s a intamplat una ca asta. Starnit parca de nebunia ce il apuca, puse mana pe un cutit si reteza urechile enorme. Nu trecu mult timp si ce sa vezi in locul urechilor crescura cate doua in loc de una. Exasperat de intamplarea sinistra se hotari sa plece de acasa pe meleaguri unde si ar putea gasi vindecarea. Micul Polonic a ajuns cumva in inima Vaticanului si ii zise papei sa il exorcizeze si sa scoata din el demonul care il tot chinuia. Nimic insa nu parea sa dea randament. Se gandi atunci sa il viziteze pe prietenul lui Galileo si sa il intrebe daca a avut vreodata cunostinta de asa patanie din toate cartile pe care acestea le studiase. Cand il vazu prietenul Galileo isi facu cruce si isi scuipa de trei ori in san. Recunoscand blestemul care s a abatut asupra micutului sau prieten.

Era chiar blestemul vechilor cavaleri ioaniti care puteau cu puterilor lor magice si divine sa transforme in magar orice barbat care abandona calea bisericii pentru a se rasfata cu frumoasa Mirandolina. Mirandolina era cumva o creatura magica care aparent atragea barbatii care doreau sa se calugaresca penru a le testa fermitatea deciziei si de a vedea daca erau meniti sa fie calugari cu adevarat. Nevenindu i sa creada cele auzite, bravul nostru Polonic porni in graba catre micuta lui bojdeuca pe a i cere socoteala Mirandolinei. Cand ajunse in pragul casei nu isi putu crede ochilor ca frumoasa lui Mirandolina lua infatisarea unui staret batran care ii ordona lui Polonic sa se dezbrace si sa stea in genunchi pe coji de nuca si sa se caiasca pentru purtarea pe care a avut o. Lui Polonic incepura sa ii curga pe obraji lacrimi amare si se tot framanta cu puterea mintii, invinovatindu se caci nicicand n ar fi trebuit sa se abata de la calea pe care o alesese initial. S a lasat prada tentatiei si iata ca ajuns acum de rasul lumii fiind blestemat sa poarte urechi de magar pentru toata viata. Staretul il inveli in mantia lui si cumva in mod miraculos urechile lui Polonic se transformara in urechi normale. Ca invatatura de minte ii spuse lui Polonic ca de atunci incolo sa ciuleasaca bine urechile si sa se gandeasca de trei ori inainte de a se abate de la deciziile importante in fata oricarei femei. Polonic pus pe ganduri de cele auzite si recunoscator ca si a recuperat urechile umane ii promise ca va face inconjurul lumii spunand in gura mare ca femeile te pot transforma in magar cu una cu doua fara a avea cumva vreo vina. Staretul il lasa pe Polonic sa propovaduiasca din intelepciunea pe care o dobandise asteptand ca intr un final bravul nostru Polonic sa poposeasca catre abatia care astepta un suflet ca al lui. Un biet naiv ce s a lasat inselat cu usurinta de un miraj ce si azi inca exista...femeia sau abatia ramane la latitudinea cititorului 😊 de aici se desprinde zicala… Nu fii polonic!