Primăvară de vânzare

Mă iartă dulce primăvară ca nu te știu a prețui

Te as vinde toamnei din ogradă cu dorința de a înflori

C as vrea sa vad cum frunzele învie fără a intui

Ca eu sunt cel ce n plină iarnă dorește pomii a înmuguri 

Te as vinde si pe un buchet de lăcrămioare crescute la fântână 

Sa știe toti ca tu ești propria ti stăpână

Ce n ar putea fi vândută la un preț

Caci nemurirea ti e ceva mareț

Poate c as lua un pol sau doi pe un fir de păpădie

Care suav se răzvrătește in vânticelul ce adie

Si îți sare n apărare curajos

Jurând ca tu ești anotimpul cel mai prețios

Zambilele zâmbesc spre fântâna unde un fir de lăcrămioară

Alăturea de un ghiocel cu gingășia i pe afară

Păstrează prin alb si puritate

Primăvara, stăpâna cu corona plină de diamante

Si pomii verzi se enervează

Pictându si proprii muguri in flori care vibrează

Cu sufletu mi ce ar vinde această măreție

Pentru a cumpăra apoi un pic de veșnicie!