Primăvară perpetuă

Pe rochița mi alba de nea

Am prins un mărțisor adus de o stea

E cea ce răsare la a ta fereastră

Când noaptea devine albastră 

Luna pare geloasă 

Căci e tare zeloasă 

In a mi spune mereu

Ca primavara sunt însămi eu

Fiind un martie infinit

In ochii celui iubit!

Si cumva ii dau dreptate

Caci mărțișorul meu e cel mai aparte

E însuși sufletul meu ce aduce cu sine

Dragostea din ere divine

Sa ti o răspândească neîncetat

Pentru o primăvară perpetuă de neuitat!