Promisiunea

De ce nu ma intrebi iubire

Daca mai cred vreun pic in fericire 

Caci drumul simt ca l rătăcesc

Prin lungi, anevoioase gânduri ce ma răscolesc 

Cu tumultul vieții pare ca ma iau la trântă

Si nu s deloc mai hotărâta

Pe cărare sa apuc…

Poate in sus…spre cuibul unui cuc

Sa vad de acolo încotro e fericirea

Si sa zbor spre ea măcar si cu privirea

S o las sa dăinuiască n mine

Poate asa, măcar cu gândul imi va fi bine

Si apoi sub norii ce se scutura in ploaia unei primăveri

Sa pot sa mi spun…hai ca poți…e timpul sa mai speri!

Ca viața asta nu e doar o monedă cu capu mi căzut in jos

Ci o fațetă a mea tristă ce luptă curajos

Sa se desprindă de urâțenia pământeană

Spre frumosul zborului de cuc ce se așază pe a mea geana

Si acum, cu ochii închiși, sa pot sa caut in al orbului abis

Pe unde oare s a ascuns fericirea ce mi a fost promisa n mod precis.