Un strop de fericire

Cu mâinile făcute căuș din a magnoliilor petale

Aștept sa curgă din vadul îngeresc agale

Un pic…un strop din fericirea cu chip frumos de floare

S o prind si apoi s o răspândesc spre fiecare

Ca n taină ușor să înflorească

Ca o fină broderie din ia strămoșească 

Si împreună toti sa o sădim

In sufletul celor pe care ii iubim

Ca mai apoi cu un surâs primit din fericire

Sa dăm vieții frumoasa i împlinire

Desprinsă din harul îngeresc 

Si coborâtă in tărâmul omenesc

Caci “om frumos” noi ne numim

Când fericirea n jur o răspândim

Făcând astfel puțin ca sa dispară

Din răutate si din clipa cea amară