...primul cuvant

Dezmiarada-mi apusul cu pasi de matase si impodobeste mi linistea cu mii de cuvinte ce se alinta cu greu si desfrau cu muzica sufletului meu. Pe parcursul drumului alinta mi visele din pragul noptii cu priviri si povesti desprinse din soare din ziua in care ne am cunoscut. Trisaza si fura mi din cer cam trei stele sa port mandra cununa in noptile grele. Dorul zbrobeste l cu falnic sarut si omara mi singuratatea in primul cuvant. Desfa de la piept epitaful mortii ce pare ca ma inghesuie cu jind si fa l sa stinga focul ce arde cand simt cum ma framant. Lasa sa cada din cer prima stea si fa ma una cu ea, sa veghez in nopti nemurirea spre bolta ce mi arata in suflet iesirea. Incearca sa faci cu un gest imprumut de raze de soare din care sa mi faci scut. Si lasa libera iesirea din nebunia cea darnica tare, caci scap si ma uit cu greu tot spre soare. Luna priveste stinghera spre mine si pare ca sta si plange cu mine. Raza-i pribeaga imi cade pe fata si face ca sufletu-mi sa fie de gheata. Vino cu steaua cea grabnica tare si scapara-mi visul cu-n sarut ca din soare. Seara las-o sa prinda in zbor doar vorbe dulci si-un bun somn usor. Pe o floare de iris e-n treaga poveste ce trece, se plimba si parca-mi vorbeste. Nemuritor intr o lume efemera fa sa mi cante sufletul si rasul ce i prins ca intr o  sfera. Pe bolta cerului vorbesc multe stele de  clipe, povesti si visele mele. Inchei rugamintea cu grabnic avant, caci focul ce arde ma face sa uit.....