Venerarea unui sărut

Când toamna se sarută cu frunza care cade

Si pomii toti ramân golași intre ploi venite din cascade

Atunci cu pași desprinși din nehotărârea unui soare

Ma leg plutind intru visare

Si un somn de plumb se prăvălește peste mine

Trezindu ma când primăvara la fereastra ta ea vine

Găsindu ma dormind in scumpa ta iubire

Ce mă face sa ma răsucesc spre revenire

Dar visul ma îndeamnă ca sa hibernez

Pana la refuzul unui sărut pe care l venerez

Care găsește n mine orice anotimp

Sa ma trezească din visul fără timp

 Si trece un anotimp…sau două…trei

Când somnul adânc si visul tu mi l iei

Si l faci in suflet sa răsară

Cu un sărut desprins din primăvară!