Vobeste mi

Vobeste mi

Vorbeste mi luna de iubirea ce arde

Vorbeste mi toamna de ploaia ce cade

Vorbeste mi soare de primul suras

Vorbeste mama de primul meu ras

Vorbeste mi iarba de pamantul cel moale

Vorbeste mi destin de a ta cale

Vorbeste mi scoica de marea cea agitata

Vorbeste mi oră de clipa furata

Vorbeste mi mandrete ce esti in mine

Vorbeste mi trecut tot despre tine

Vorbeste mi mister de ce ma pierd in amintire

Vorbeste mi inima de a mea iubire

Vorbeste mi sarut ce ai cazut

Vorbește mi sfinte doar un minut

Vorbeste mi rotocol de fum ce te inalti

Vorbeste mi carte de marii savanti

Vorbeste mi viata de tot ce traiesc

Vorbeste mi tu de tot ce iubesc

Vorbeste mi tacere cu mare avant

Vorbește mi moarte …doar un cuvant

Vorbește mi …sa stiu ca am fost

Vorbeste mi chiar de n are rost 

Vorbeste mi silaba din lacrima mea

Vorbeste mi chiar de din cer va cadea

Prima vorba spusa de Dumnezeu

Unui suflet ce stiu ca i ateu

Caci stiu ca vorba mi este straina

Vorbeste mi de tot ce i in ruina

Si insira povesti numeroase

Caci in mine soaptele s norocoase

Caci le prind la bolta unui suflet ce mi cere

Sa cultiv vorbirea si n alte emisfere

Ca mai apoi cu totii sa vorbim pe o limbă

Una ce i dulce si se tot preschimba

In iubirea ce astazi imi da glas

In sunetul muzicii ce a mai ramas

Sa mi amintesca ca in vorbe m am indragostit

De cuvantul ce in trecut tu l ai rostit

Si..vezi…azi timpu i trecut

Insa din vorba ta s a nascut 

Poezia si focul ce arde in mine

Hai! Vorbeste mi de dorul si dragostea ce i in tine!